Heeelloow.. I’m back!! Înainte să vă povestesc ce am pățit sâmbătă de n-am mai postat și ce am făcut la Paris, vă anunț că pozele vor fi la finalul articolului, dacă nu aveți timp de citit, scroll down până la poze. Kisssssseeess!!

Am spus că postez sâmbătă dar după ce am făcut toată treaba și am dat să uploadez, am rămas fără net. Când am dat de net din nou, s-a blocat. Când am intrat în drafts articolul era acolo doar că era gol!!!!! Fuuuuu#!@… Duminică nu am avut timp și iartă-mă în Sfânta zi de Luni, scriind, iar din nou, frumos, elegant..

🗼🗼🗼

Ne-am hotărât să mergem la Paris pe ultima sută de metri. Planul inițial era să-mi sărbătoresc ziua la restaurant și apoi într-un club – ceva. Faptul că nu puteau fi prezente toate persoanele invitate și gândul la veșnicul restaurant grecesc la care mergem de obicei (deoarece ne cunoaștem și avem libertate deplină) ne-a făcut să ne răzgândim. Parisul este la 5-6 ore de mers cu masina așa că, de ce nu?

Zis și făcut! Pe 19 aprilie dimineața la 6 jumătate eram deja pe drum. Nu ne-a luat chiar 5 ore ci vreo 7 din cauza unui accident rutier care ne-a ținut în coloană ceva timp dar deh, pe la ora 1 eram acolo. Ce am observat era că din 20 de tiruri 15 erau de România! Hahaha!

🗼🗼🗼

O vreme supeeerbă! Am avut mare noroc de vreme bună. Fără ploaie, fără vânt, era numai bine de stat la plajă. De cum am intrat în oraș, am rămas mască. Îmi venea atunci să mă dau jos din mașină în mijlocul drumului și să fac poze la toate clădirile! Daaa..serios! Dar obiectivul nostru era să ajungem repede la hotel să facem un duș, să ne schimbăm și abia apoi să ieșim în explorare și așa am și făcut.

Cu ghiozdanul gol, ghiorăind de foame, am căutat un loc prin apropiere să mâncăm. Erau mai multe cafenele cu restaurant dar ne-am oprit la una cu terasă, fiind foarte cald. Meniul nu era prea variat așa că am comandat doi burgeri, două cafele și o apă plată. O mare dezamăgire, am plătit o grămadă, adică 45 euro și nici măcar cafeaua nu a fost bună, ce să mai zic de burgeri, cel cu pui era ca un cauciuc. În fine, trecem peste, am plecat spre Eiffel.

🗼🗼🗼

Din zona hotelului unde ne-am cazat, după 10 minute de mers pe jos am ajuns la turn. Ne-am oprit în parc, am făcut câteva poze și am pornit spre aglomerația de la intrările în turn. Dar nici nu ne-am apropiat bine și ce să vezi? Manelele răsunau la maxim! Da, exact! La acele “taxiuri” bicicletă, țiganii țineau muzica la maxim. Mai mare rușinea. Să nu mai zic că o țigancă a sărit în fața mea cu un formular de completat, în scop caritabil, pentru copiii surzi. Nu am vrut și s-a ținut de mine să completez. DOAR să completez. Ok am zis, ca să scap de ea (conversația am purtat-o în engleză). Numele, țara de origine, semnătură și la sfârșit câți bani dau. Wait, what?? De acum ce să mai, m-am căutat de mărunt și nu aveam decât 10 euro și mda. I-am dat 10. Știu, sunt o mare idioată! Dar bravo ei pentru stilul smuls!

🗼🗼🗼

Am văzut rândurile care se întindeau de la cele două intrări și ne-am așezat și noi ca tot românul la cel mai scurt. Abia mai apoi când ne-am mai apropiat am văzut că acesta era ” Only Stairs” deci numai scări. După ce am stat 15-20 min nu mai aveam chef să ieșim din rând să mergem la celalat. Tariful are 3 variante: pentru copii, tineri între 18-25 (parcă) și adulți. Pentru noi, sub 25, am plătit 6 euro de persoană, până la etajul doi. Urci scările până acolo și de acolo cumperi bilet pentru lift. Ce să zic…e foooarte greu de urcat! Adică până la primul etaj m-am oprit de vreo trei ori dacă nu mai mult(?!). Eu am o problemă când fac efort așa dintr-o dată, amețesc. Dar cu chiu cu vai am ajuns.

La primul etaj se găsește….
(continuarea în articolul următor)

Câteva poze potrivite pentru prima parte, în ordinea întâmplărilor: