Site Overlay

“Makeup is not a mask that covers up your beauty; it’s a weapon that helps you express who you are from the inside.” – Michelle Phan

Ultima parte: Mini excursie la Paris

* Acest articol este o continuare. Prima parte AICI *

La primul etaj se găsește un fel de terasă, ca un mini bar, două jocuri x și zero din cuburi înșirate pe niște țevi, un șotron pentru copii, câteva bănci împrăștiate pe ici colo ca să-ți odihnești picioarele și piesa de rezistență care este binoclul. E cu bani, pui un euro și apoi pentru câteva minute, poți urmări mai de aproape viața orașului. Chiar funcționează, poți vedea foarte clar cât de aproape vrei. Peisajul este uimitor. Orașul se întinde cât vezi cu ochii. Dacă vrei să faci poze, trebuie să nu faci ca mine adică să bagi mâna cu telefonul prin gratiile de protecție. Sau pur și simplu încerci să nu le prinzi în cadru.

     Aaaaa am zis că piesa de rezistență este binoclul?! Nu, nu! Cel mai mult, la etajul unu, pe lângă peisaj, mi-au plăcut plăcile transparente pe care poți merge. Chit că nu sunt perfect transparente, tot e o senzație ciudată să mergi și să vezi oamenii mișunând sub picioarele tale. Da, și eu ca ceilalți copii de pe acolo am petrecut minute-n șir plimbându-mă pe acele placi de jur-împrejur.

După ce am terminat de făcut poze și de odihnit picioarele am căutat scările cu acess mai departe. Parcă a doua oara am urcat mai ușor și mai repede. Eh la etajul doi e plin ochi de oameni. În centrul turnului se află o mini cafenea, vreo două magazine cu suveniruri, acces la liftul pe care se coboară, pentru că poți să cobori cu liftul dacă vrei și de la etajul unu și de la doi.

Mai poți urca cateva scări spre o platformă, cumva ca un balcon. De acolo poți face poze fără să ai acele gratii de protecție. Tot de acolo se stă la rând spre liftul suprem! Adică spre cel care te urcă la cer. Eei uite așa ne așezăm și noi frumușel la rând. Stând la rând, vedeam repetându-se pe un panou electric un mare ” ATENTION at pockets “. Mă rog, la un moment dat, când aproape ajungem la destinație, un nene ne cere să arătăm biletele și ne scoate din rând (nu doar pe noi, ci și pe alții, ceva mai mult de jumătate din cei care stăteam la rând) spunând că trebuie să cumpărăm altele. Ok, asta știm și noi, că trebuie să cumpărăm altele. Dar nu ne-a zis și nu scrie nicăieri că biletele trebuie cumpărate din altă parte și apoi să stai la rând în altă parte.

Ne-am învârtit pe acolo căutând chioșcul respectiv, dar nimic. Până la urmă am coborât de pe acea platformă să căutăm jos. Acolo am găsit un rând mai mare decât celelalte două la care am mai stat, la un loc si deh, am renunțat. Am plecat, tot pe scări, dar la etajul unu am zis hai la lift că nu mai pot!!

🗼🗼🗼

Când am ajuns înapoi în parc ne-am așezat pe o bancă. Era atât de liniște, se auzeau păsărele cântând, copii râzând și de odată Salam! Daaaa, exact! Din nou manele. Un țigănaș se plimba cu un taxi bicicletă cu manele răsunând la maxim. Pun video mai jos (sau click AICI) , să vedeți la ce distanță eram de el și tot se auzea pe fundal muzica.

🗼🗼🗼

Am hotărât să luăm la pas drumul pe care am venit cu mașina, ca să trecem pe frumosul pod Alexandre III și să mai vedem o dată clădirile pe care le-am văzut doar în trecere. Totul este foarte frumos în acest oraș mai puțin străzile și coșurile de gunoi. Până și în Bacău sunt coșuri de gunoi mai frumoase în tot orașul, nu doar pe centru. Pun poză mai jos să vezi despre ce vorbesc. Chiar zgârie retina. Străzile pe de altă parte, nu sunt marcate aproape deloc, nici pe centru și din această cauză în trafic e o nebunie totală. În fine, am mers așa de mult de nu-mi mai simțeam picioarele, când în sfârșit am ajuns pe marele bulevard Champs-Élysées.

🗼🗼🗼

Nu am mai avut energie, nici după ce am savurat o cafea stând la soare, la una din multele terase, ca să ne mai plimbăm pe bulevard. Păcat că am fost întrerupți de o cerșetoare, care zicea habar n-am ce în franceză, timp în care dragul meu iubit spune dintr-o dată:
— Ce faci? Bine?! Țiganca impresionată răspunde:
— Bine uiti cerșăsc ș eo p’aici. Dă-mi ș mii un ban să-ț ajuți Dumnezău.
— Da ce fatâ frumoasă. Îi soția ta? Sâ fiț fiericiți.
Atunci iubitul meu îi spune întinzându-i câteva monezi:
— Da, da e soția mea. De unde ești?
— Din București mamă, din București. Sănătate`.
Și a plecat.

🗼🗼🗼

Am căutat un restaurant, am pus GPSul și am pornit cu pe-josul într-acolo. Absolut firesc că am mai făcut câteva poze, am căscat gura la magazine luxoase gen Philippe Plein care ne-au ieșit în cale, am cumpărat o parte din suveniruri și am ajuns la așa-zisul restaurant. Ei și ce să vezi? Era închis. Ceasul arăta ora 20, dar din păcate era închis. În acest fel am aflat că majoritatea restaurantelor se închid la 19:30. Nu avea rost după vreo 20 de minute de mers să ne întoarcem, așa că am continuat.

Am oprit la Braseria Le Carrousel și după ce i-am răsfoit meniul am decis să rămânem. Nu de alta dar foamea era mare și nici picioarele nu ne mai ajutau. Am ales să mâncăm ca starter Frogg legs (sună mai bine în engleză), eram curioasă. Al Meu mai mâncase înainte dar eu nu și spre surprinderea mea au fost delicioase. Recomand. Nu te teme! :)). Apoi am comandat specialitatea bucătarului, carne de vită în vin, care a fost servită în două mini vase de lut sau ceva asemănător. Oricum, a fost foarte bun.

Când a venit timpul să plecăm, am luat un taxi, nu mai puteam merge nici să mă bați. La hotel am petrecut minute în șir în cadă, punând țara la cale, savurând un vin bun cu muzică în surdină. A doua zi eram fresh, gata de plecare. Înainte de asta am parcat mașina și am luat la pas bulevardul. Nu se putea să nu dai peste țigani. Din păcate și spre dezgustul meu, una era întinsă pe jos, cu fața în jos! Cu paharul lângă ea, nu știu ce naiba făcea, dormea sau se prefăcea, cu fața la trotuar. Îmi pare rău că n-am făcut o poză, atunci doar am vrut să trec mai repede de ea.

🗼🗼🗼

Am făcut câteva poze aproape de Arcul de Triumf, am căscat gura și noi prin magazine, din păcate nu am găsit ceva să-mi placă și să fie la un preț decent. Timpul a trecut repede și trebuia să plecăm. Ca să fie tot tacâmul complet, ne-a ciocnit unu’ cu o mașină bengoasă din spate, din fericire nu destul de tare cât să-și boțească fața sau nouă spatele.

🗼🗼🗼

Mi-a plăcut mult această mini excursie la Paris. Am rămas cu amintiri frumoase și abia aștept să merg din nou to see more, to enjoy more. Recunosc, m-am îndrăgostit de Paris!

Video: https://youtu.be/-ZjagiyAdPI

Frumosul coș de gunoi de care dădeai la tot pasul:
image

Etajul unu :

image

image

image

image

image

image

image

Etajul doi:

image

image

image

image

image

Restul zilei:

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

A doua zi:

image

image

image

image

image

The end!

4 thoughts on “Ultima parte: Mini excursie la Paris

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2019 MMaraStyle. All Rights Reserved. | Catch Vogue by Catch Themes
Scroll Up